Eusebiu Camilar - Critica

   
 Pagina principala
 Biografie
 Bibliografie
 Poezii
 Proza
 Critica
 Biblioteca virtuala
 Galerie foto
 Revista Ferestre

G. CĂLINESCU: "CORDUN" E UN POEM TRIBAL.

"Cordun este o scriere în proză care ar putea să fie asemănată cu Amintirile lui Creangă./.../ Deosebirea este aceasta, că dl. Eusebius Camilar priveste viata cu un ochiu mai cult, mai critic si dă grupului de amintiri o structură de fictiune, pe temeiul unei impresiuni dominante, încât în cele din urmă nu stii dacă scrierea e curat autobiografică, ori e o simplă inventiune la persoana întâi./.../Fapt este că în Cordun, aflăm un fel de poem epic, în care faptele sunt necesare numai întrucât indică miscările elementare, primitive, ale societătii umane. Cordun e un poem tribal. Stilul e limpede, cu oarecare culoare dialectală, pe unde trebue nervos, si uneori poate prea sacadat./.../Scurtele, fioroasele ciocniri între acesti oameni, posomorâti de sărăcie, sunt descrise sobru, în stil de epopee./.../Scena mergerii cu vitele la codru e admirabilă./.../Sunt si alte pagini admirabile în cartea d-lui Eusebius Camilar: fugărirea copilului călare de către tatăl mâniat, jupuirea unui câine preabătrân. Talentul scriitorului este invederat. Vom observa numai un mic cusur, usor de emendat. Sunt unele cruzimi de expresie inutile, desi în spiritul adevărului, pe de-o parte si unele note prea sumbre pe de alta. Nu suntem pudici si ipocriti. Dar nu trebue să se construiască un sat văzut naturalistic."
("Cordun - manuscrisul D-lui Eusebius Camilar", în"Viata românească", iulie 1938)


ION CARAION: UN POET SI PROZATOR DE PUTERNIC TALENT

"Eusebiu Camilar e numele unui poet si prozator de puternic talent, descoperit de criticul de la Iasi, George Călinescu. Semnătura lui o întâlneam acum câtiva ani de preferintă în 'România Literară' a lui Cezar Petrescu. Ne amintim îndeosebi cu plăcere de nuvelele 'Tata' si 'Stâna' - oricând citabile ca modele ale genului. Deasemeni, în câteva numere, 'Universul literar' i-a adăpostit fragmente dintr-un roman anuntat la 'Fundatiile Regale'./.../Noi nu-l cunoastem pe Eusebiu Camilar si nici nu introducem această notită pe baze de cuscrenie literară ori prietenie prost interpretată, cum se procedează în alte părti. Dar ca Eusebiu Camilar, acest modest om, necunoscut nouă, care poate în tăcerea lui înjghebează pagini mari sortite unei târzii recunoasteri unanime, vor mai fi fiind multi."
("Catalog", rubrică în "Timpul" nr.1891/14 august 1942)


AL. PHILIPPIDE: UN AUTENTIC SUFLU EPIC

"Eusebiu Camilar, căruia i s-a decernat premiul întâi, este cunoscut deja publicului prin nuvele si vesuri publicate prin revistele noastre mai de seamă din ultimii ani. Are si un roman în curs de publicare la editura Fundatiei regale pentru literatură si artă. Nuvela 'Seceta' care a fost premiată, se distinge printr-un autentic suflu epic..."
("Cu prilejul unui premiu literar", "Vremea" nr.664/6 septembrie 1942)


AL. PIRU: REPREZINTĂ ÎN ADEVĂR CEVA ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

"Un scriitor nou, scriitor în toată puterea cuvântului, este, incontestabil, Eusebiu Camilar. Dealtminteri din zi în zi el cucereste tot mai multe sufragii./.../În multe privinti, acest scriitor aduce aminte de Gorki. prin 1938 - când l-am cunoscut - era un vagabond aproape, în orice caz un out-law. Trăia nu se stie din ce, citea pe Jack London (Martin Eden) si se sufoca de admiratie pentru Spovedania mea. Când am citit în Adevărul literar primele capitole din Cordun mi-a venit numaidecât în minte Copilăria lui Gorki. Era ceva asemănător, dar pentru mine, mai specific. Aparitia volumului, mic, a fost o desfătare. Pot spune fără nici o rezervă că Eusebiu Camilar reprezintă în adevăr ceva în literatura română. Dacă opera lui - câtă este - n-ar exista, as simti un gol./.../Scrisul lui nu se lasă analizat. Să fie oare atmosfera stranie a satului (Udesti) unde scriitorul si-a petrecut copilăria?/.../Eusebiu Camilar este înainte de toate un realist./.../Cred că impresia de împlinit vine din sobrietatea naratiunii. În Cordun nu sunt nicăieri descrieri, peisajul e mai mult în imaginatia cititorului, prin sugestie. Nici măcar gesturile nu sunt comentate. Stil natural, succint, nud, nici o vorbă de prisos."
("Literatura progresistă", în "Tineretea" nr.9/23 august 1945)


"Eusebiu Camilar a fost remarcat întâia oară de G. Călinescu care a si citit Cordun în manuscris. Cu acest prilej, G. Călinescu a scris un frumos articol de prezentare a noului scriitor în Viata Românească (1938). Cordun a apărut apoi în Adevărul literar si artistic. Fragmente din Cordun s-au citit si în cercul Sburătorului. E Lovinescu se arăta însă sceptic. 'Scrierea e bună pentru satul dumitale' - spunea el autorului. Când a apărut în volum, Cordun a fost primit deasemenea cu retincente. Pompiliu Constantinescu afirma că are mai mult un interes documentar (sub înrâurirea lui E. Lovinescu). Perpessicius pretindea că romanul e 'micut'. Petru Comarnescu învinuia pe scriitor de naturalism. Cartea a plăcut lui Camil Petrescu (care a editat-o) pentru reala ei autenticitate. În Prăpădul Solobodei, Pompiliu Constantinescu saluta un roman de viziune 'sumbră, patetică' si de atmosferă. Recunoscu că Eusebiu Camilar are 'vână de inspiratie ce porneste parcă din adâncuri subpământene'..."
("Catalog", rubrică nesemnată, în "Tineretea" nr.17/28 octombrie 1945)


MIHAIL COSMA: UNIC ÎN LITERATURA NOASTRĂ SI ÎN LITERATURA LUMII

"Este în fond o dramă imensă în toate paginile autorului nostru, drama unei lumi care se caută pe ea însăsi, drama unei culturi în curs de afirmare, de aceea toate paginile lui parcă sunt scrise cu sânge./.../Multi nu vor întelege./.../Eusebiu Camilar trebuie abea descoperit./.../Actiunea cărtilor lui e un pretext. Eposul trece dincolo de pagini si nu rămân decât umbrele prefigurate ale unor instincte/.../în luptă cu destinul, cu civilizatia, cu carnea. De aceea, toate rândurile, toate literele nu sunt decât niste inscriptii în care poti descifra sensul senzatiilor si explicatia magică a vietii tăranilor. Oamenii lui Camilar descind din geologie/.../ S-a afirmat în presa anilor trecuti că există o anumită viziune a răului în Cordun si în Prăpădul Solobodei, că pozitia autorului pledează pentru o supozitie a păcatului, a înfrângerii, deci a unei realităti negative. Într-o bună măsură e adevărat./.../Dar este vorba de o nuantă. Eusebiu Camilar nu decretează tendentios existenta 'răului', această axiomatică se desprinde din actiune si din viziune, ca o materie constitutivă si profund umană."
("Proza lui Eusebiu Camilar", în "Tineretea" nr.17/28 octombrie 1945)


PETRU DUMITRIU: UN PICTOR DE TABLOURI TUMULTUOASE

"Eusebiu Camilar are o viziune proprie, care-l face să aleagă din universul real pe care-l zugrăveste, mai ales anumite elemente, pe care le întregeste, le extinde, potrivit acelei optici care-i este personală. Să precizăm, Eusebiu Camilar are un dar deosebit de a zugrăvi marile miscări de masse, un pictor de tablouri tumultuoase./.../Natura însăsi, în proza lui Camilar, participă la această frământare furtunoasă. Uneori, însăsi ideile generale, abstracte, iau forme simbolice, în delirul oboselii vreunui ostas, si intră si ele în spectacole grandioase pe care, asemnea unui pictor, le descrie autorul Negurei..."
(recenzie la "Negura", în "Flacăra" nr.5/6 februarie 1949)


OVID. S. CROHMĂLNICEANU: DE LA ÎNTÂIA FRAZĂ SCRIITORUL SE VREA RAPSOD

"De la întâia frază scriitorul se vrea rapsod, porneste a istorisi dintr-o suflare povestea tragic de adevărată a sutelor de mii de fiinte, târându-se prin glod, prin sânge si pară de foc în imperiul negurei coborâte peste cugete, peste vieti. Nu e deloc usor a cuprinde într-un roman istoria unui război./.../D-l Eusebiu Camilar câstigă calitatea de pionier într-o zonă neexplorată./.../Aci d-l Eusebiu Camilar se găseste în elementul său. Tabloul rumânilor necăjiti, al dreptătii primitive, aproape religioase, în care 'răsmiile' de soldati cred, reîntâlneste vechea imagine despre satul nostru pe care d-l Eusebiu Camilar a făcut-o cunoscută si în 'Turmele' si în alte cărti anterioare./.../Romanul estre însă destul de sărac în episoade individuale, acestea converg către cursul mare al povestirii. Nu există, cu alte cuvinte, o multime de eroi, variate întâmplări. Ori în aceste putine întâmplări, dacă se dă o extindere unora, datorită tocmai numărului restrâns al episoadelor, acestea se asează în centrul tabloului, dau accidentelor proportii de eveniment curent, schimbă cu alte cuvinte, impresia generală."
(recenzie la "Negura", în "Contemporanul" nr.123/11 februarie 1949)


MIHAI GAFITA: OBIECTIVUL SCRIITORULUI, CA AL APARATULUI CINEMATOGRAFIC...

"Camilar face aici apel din plin la un procedeu frecvent al scrisului său: crearea atmosferei. Uriasa deplasare de oameni, pe care o comporta războiul, semăna în linii mari cu exodurile zugrăvite anterior de scriitor. Motivările, cadrul, amploarea erau, fireste, altele si erau de dimensiuni colosale. Întreaga sa artă de a întruchipa dramele unor mari colectivităti umane, din trecut, el a întors-o către războiul căruia îi fusese martor. Căci Negura este epopeea unei mari, nemăsurate tragedii./.../Hotărât, Camilar este un creator de atmosferă si, mai mult decât prin tipuri individualizate, el se remarcă în redarea psihologiei multimii. Masa, fie ea cea din sat, fie cea de pe front, reactionează în cartea lui Camilar mai intens decât fiecare din componentii ei luati în parte./.../Devenite simboluri ale masei, dar rămânând mereu încorporate ei,/.../personajele îngăduie în structura lor idealizarea romantică pe care le-o conferă scriitorul. În fond, aceasta este una din căile lirismului lui Camilar si unul din procedeele prin care se realizează atmosfera./.../Realizarea de ansamblu a romanului poate fi sugerată referindu-ne la procedeele cinematografiei./.../Autorul creează un fond de dimensiuni impresionante, alcătuit din spectrul unei mari multimi de oameni, târându-se anevoios spre răsărit. Nici o zare nu i se deschide, nici o stea n-o călăuzeste; o mână parcă din urmă o fatalitate, un destin crud/.../Obiectivul scriitorului, ca al aparatului cinematografic, se depărtează din când în când, pentru a profila pe cer, pe pământ, pe istorie, tragedia care se consumă lent, dar neoprită; alteori se apropie, pentru a examina mai de aproape, pe câte unul din componentii nesfârsitei coloane de condamnati."
(prefată la "Negura", editia revăzută, 1961, B.P.T. Editura de Stat pentru Literatură si Artă)


CONSTANTIN CĂLIN: PERCEPTIA TIMPULUI-NOIAN, PULSANT, ETERN...

"Există, netăgăduit, o atmosferă de lamentatie, neguroasă, în cele dintâi versuri scrise de Camilar - sub acest aspect mărturisirile lui fiind exacte./.../Neîndoielnic, ceea ce a determinat trecerea lui Camilar la o poezie cu caracter social e schimbarea mediului - eveniment capital în biografia sa - numit uneori nostalgic: 'plecarea în lume', alteori dramatic: intrarea în 'vâltoarea selectiei'. Iar asta înseamnă, pentru el, vicisitudini, deziluzii, incertitudine./.../După numai câtiva ani însă, activitatea sa poetică încetează./.../Când se reîntoarce poetul la uneltele sale? După deductiile noastre, în 1957./.../Ceea ce caracterizează noua sa lirică e perceptia timpului-noian, pulsant, etern./.../Într-o atitudine solemnă, de o nobilă gravitate, poetul meditează la tâlcul succesiunilor si corespondentelor..."
(prefată la volumul "Călăretul orb", Editura Minerva, Bucuresti - 1975)


"Negura (I-II, 1949-1950), de pildă, refăcută în câteva editii succesive -, constituie un fel de summa posibilitătilor narative ale lui Camilar. Primă lucrare mai importantă consacrată celei de a doua conflagratii mondiale, Negura este o adevărată panoramă a războiului, aglutinând mici secvente epice, schite tipologice si momente descriptive. Rezultatul va fi cosmarul colectiv, pigmentat uneori de un eroism gratuit (isprava lui Dadaci) sau de rarele clipe de respiro într-o relatare apropiată de aceea a lui Erich Maria Remarque din Pe frontul de Vest nimic nou."
(Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, "Dictionarul scriitorilor români", Editura Fundatiei Culturale Române, A-C, 1995)