Eusebiu Camilar - Biografie

   
 Pagina principala
 Biografie
 Bibliografie
 Poezii
 Proza
 Critica
 Biblioteca virtuala
 Galerie foto
 Revista Ferestre

DATE BIOGRAFICE

Născut la 7 octombrie 1910, în comuna Udesti, judetul Suceava, din părintii Ion si Natalia Camilar (n. Motrici), tărani. A urmat Scoala populară din comuna natală si Liceul "Stefan cel Mare" din Suceava. Debut în 1929, cu versuri, în "Moldova literară", revista Societătii Literare "Tinerimea" din Mihăileni. A murit la Bucuresti, la 27 august 1965.


În legătură cu numele „Camilar”, scriitorul povestea o legendă, al cărei autor era, se pare, chiar el: demult, un pâlc de oaste turcească, niste „cămilari”, conducători de cămile, poposise în sat si rămăsese acolo, „pe prispe”. Neamul lui patern ar fi avut legătură cu acesti „cămilari” din vechime. Alte etimologii sunt, totusi, mai probabile. Într-un studiu etnografic, publicat sub egida Academiei Române* cercetătorul Tudor Pamfile mentionează un cuvânt descoperit într-un document din Măscurei-Tutova: „adesea, pe hotare, dela piatră la piatră ori dela movilă la movilă, hotarul se făcea mai lămurit prin săpare de sant si ridicare de pământ, care se numea brazdă sau cămil.”

* Am regăsit acest cuvânt în „Dictionarul limbii române. Întocmit si publicat după îndemnul si cu cheltuiala Maiestătii Sale Regelui Carol I”, Bucuresti, Librăriile SOCEC & Comp si C. Sfetea, 1913: „cămil” - câble, cordage, dérayure - cablu, funie groasă de corabie, otgon, funia cea mare a năvodului, dar si răzor, hat”. Desigur, sensul al doilea, răzor, brazdă, hat, pare mai apropiat de realitatea satului. Mai plauzibilă e însă originea numelui dintr-o poreclă, legată de un joc funerar, de priveghi. Florea Marian descrie pe larg desfăsurarea jocului, care poartă în alte regiuni numele „de-a calul”, si este jucat si de copii. Într-o notă, Florea-Marian precizează că jocul „de-a cămila” este „uzitat” în orasul Suceava. Se poate vedea că există o legătură între joc si legenda numelui, asa cum o povestea scriitorul: bănuind că la originea jocului stă o întâmplare reală, a imaginat scena poposirii „cămilarilor” înfrânti, pe prispele udestene.