Elisabeta Isanos (1941 - 2018) |
||||||||||||
|
||||||||||||
|
" Cuvântul divin nu are nici o tangentă cu vorbele noastre. El, lumina a rostit-o cu lumină, cerul l-a pronuntat cu cer, pământul l-a glăsuit cu pământ, iarba a murmurat-o cu iarbă. Rostirea soarelui a fost soarele însusi, numirea lunii a fost însăsi luna, vietuitoarele si păsările le-a grăit cu trupurile lor. Abia după cinci zile l-a făcut pe om din tărână si i-a suflat în fată suflul vietii. Pe urmă, a adus la om, în grădina Raiului, fiarele si păsările, să vadă cum are să le numească, si ce nume-i dădea omul fiecărei vietuitoare, acela rămânea. Dumnezeu i-a dat astfel un avans lumii fată de cuvinte, un interval de câteva zile divine, o lungă neatârnare. Cuvintele si lumea nu se suprapun niciodată, vorbele nu se lipesc de lucruri, numai le ating, le răzuie usor, la floarea pielii." ("Memoriile sobolanului de mare") |